Cataracta secundară, cunoscută și sub denumirea de opacifierea capsulei posterioare (PCO – posterior capsule opacification), este o complicație frecventă care poate apărea după operația de cataractă. Deși această afecțiune nu este o cataractă propriu-zisă, deoarece cristalinul natural opac a fost deja înlocuit cu o lentilă intraoculară artificială (IOL), simptomele pe care le provoacă sunt similare cu cele ale cataractei primare. Pacientul poate prezenta vedere încețoșată, strălucire sau halouri în jurul luminilor și, în cazuri severe, o scădere semnificativă a acuității vizuale.

Simptome

Cataracta secundară apare atunci când celulele epiteliale rămase după extracția cataractei naturale proliferează și se acumulează pe capsula posterioară, provocând opacifierea acesteia. Aceasta poate apărea la săptămâni, luni sau chiar ani după operația de cataractă. Simptomele pot include:

• Vedere încețoșată: Pacientul experimentează o deteriorare progresivă a vederii, similară cu cataracta inițială și o scădere a acuității vizuale atât de-aproape cât și la depărtare. Deasemenea pot observa dificultate în percepția culorilor și a contrastelor
• Strălucire și halouri: În special în condiții de iluminare redusă, pacientul poate observa un efect de strălucire excesivă sau halouri în jurul surselor de lumină.
• Dificultate la citit: Pacienții pot întâmpina dificultăți în desfășurarea activităților de rutină, cum ar fi cititul sau conducerea.
• Sensibilitate crescută la lumină (fotofobie): Lumina intensă poate deveni deranjantă sau chiar dureroasă pentru ochi.
• Reducerea contrastului vizual: Capacitatea de a distinge detalii fine sau contraste între obiecte poate fi diminuată.

Pentru a confirma diagnosticul de cataractă secundară, oftalmologul efectuează un examen detaliat al ochiului utilizând biomicroscopia cu lampă cu fantă. Aceasta permite vizualizarea opacifierii capsulei posterioare și evaluarea impactului asupra calității vizuale.

Cauze și factori de risc

Principalele cauze și factori de risc ale cataractei secundare includ:

1. Proliferarea celulelor epiteliale reziduale: Celulele epiteliale rămase după îndepărtarea cristalinului natural se pot multiplica și migra spre capsula posterioară a cristalinului, provocând opacifierea acesteia.
2. Răspuns inflamator postoperator: După o intervenție chirurgicală de cataractă, inflamația poate contribui la formarea cataractei secundare. Deși inflamația este un răspuns normal al organismului, un nivel excesiv sau o gestionare inadecvată a acesteia poate accelera formarea opacifierii capsulei posterioare.
3. Vârsta pacientului: Persoanele mai tinere au un risc mai mare de a dezvolta cataractă secundară, deoarece au o capacitate mai mare de proliferare celulară. Acest lucru poate duce la o regenerare mai rapidă a celulelor epiteliale pe capsula posterioară.
4. Tipul de lentilă intraoculară (IOL): Unele materiale și designuri ale lentilelor intraoculare sunt mai puțin susceptibile să ducă la această complicație. De exemplu, lentilele din acrilat hidrofil sunt asociate cu o rată relativ mai mare de opacifiere a capsulei posterioare comparativ cu cele din acrilat hidrofob sau silicon. Lentilele cu margini rotunjite, sunt asociate cu un risc mai mare în comparație cu cele cu margini pătrate . Totuși, chiar și cu cele mai moderne IOL-uri, riscul de opacifiere nu este complet eliminat, iar factori precum vârsta pacientului și starea generală a ochiului pot contribui la apariția acestei afecțiuni.
5. Complicații intraoperatorii: Orice dificultate sau complicație întâmpinată în timpul operației de cataractă primară, cum ar fi ruptura capsulei posterioare, poate crește riscul de opacifiere a capsulei în viitor.
6. Afecțiuni sistemice și inflamatorii: Bolile inflamatorii cronice, cum ar fi uveita, sau afecțiuni precum diabetul, pot crește probabilitatea de apariție a cataractei secundare datorită unui răspuns inflamator persistent în ochi. Spre exemplu, uveita poate provoca inflamație cronică și acumulare de celule inflamate în ochi, ceea ce poate afecta structura și funcția capsulei posterioare a cristalinului artificial implantat. Această inflamație persistentă contribuie la proliferarea celulelor epiteliale reziduale, care poate duce la opacifierea capsulei posterioare.

Diferențe dintre cataracta primară și cea secundară

Datorită denumirii sale, cataracta secundară e greșit înțeleasă de mulți ca fiind o recidivă a cataractei primare, însă aceasta poate fi văzută ca o complicație frecventă a operației de cataractă . Vom arăta în continuare principalele diferențe dintre cele două tipuri de cataractă.

	Cataracta primară (senilă)	Cataracta secundară
Cauză	Este o afecțiune naturală a cristalinului ochiului care apare de obicei odată cu înaintarea în vârstă. Cristalinul natural devine treptat opac din cauza acumulării de proteine deteriorate, ducând la pierderea transparenței și la vedere încețoșată.	Apare după o intervenție chirurgicală de cataractă primară, când capsula posterioară care susține lentila artificială devine opacifiată din cauza proliferării celulelor epiteliale. Nu afectează cristalinul natural, deoarece acesta a fost deja îndepărtat.
Simptome	Simptomele includ vedere încețoșată, culori estompate, dificultăți la vederea nocturnă, strălucire puternică în lumină și halouri în jurul luminilor.	Simptomele sunt similare cu cele ale cataractei primare, cum ar fi vedere încețoșată, halouri și strălucire, dar apar după operația de cataractă.
Tratament	Tratamentul implică îndepărtarea chirurgicală a cristalinului opac și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară artificială (IOL).	Tratamentul principal este capsulotomia cu laser YAG, o procedură rapidă și neinvazivă care deschide capsula posterioară opacifiată, restabilind claritatea vederii.
Frecvență	Este o afecțiune comună, care afectează majoritatea oamenilor la o anumită vârstă.	Apare la un anumit procent de pacienți după operația de cataractă, de obicei în decurs de câteva luni sau ani după procedură.
Grupa de vârstă afectată	Cataracta primară este în general asociată cu îmbătrânirea și afectează în principal persoanele în vârstă. Aceasta apare cel mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani, deși poate începe să se dezvolte la persoane începând cu vârsta de 40-50 de ani. Incidența crește semnificativ odată cu înaintarea în vârstă.	Cataracta secundară poate apărea la orice grupă de vârstă care a suferit o intervenție chirurgicală pentru cataractă primară. Deși persoanele mai în vârstă sunt mai susceptibile de a dezvolta cataractă primară și, ulterior, cataractă secundară, această condiție afectează mai des pacienți mai tineri care au fost supuși unei operații de cataractă din alte cauze (de exemplu, traume sau boli congenitale).

Opțiuni de tratament pentru cataracta secundară

Tratamentul principal pentru cataracta secundară este o procedură cunoscută sub numele de capsulotomie laser YAG (Yttrium-Aluminium-Garnet). Aceasta este o procedură neinvazivă, simplă și rapidă, care poate restabili vederea clară.

În timpul acestei proceduri, medicul folosește un laser pentru a crea o mică deschidere în capsula posterioară opacifiată, eliminând astfel obstacolul din calea luminii care trebuie să ajungă la retină. Procedura este realizată în ambulatoriu, durează câteva minute și este nedureroasă pentru pacient. După tratament, pacientul poate simți o îmbunătățire imediată sau treptată a vederii, în funcție de gravitatea opacifierii.

Monitorizare post-tratament: După capsulotomia cu laser YAG, pacienții sunt monitorizați pentru a se asigura că nu există complicații, cum ar fi creșterea presiunii intraoculare sau alte reacții adverse.

Deși capsulotomia cu laser YAG este un tratament eficient și sigur, în unele cazuri rare pot apărea complicații, cum ar fi inflamația oculară, creșterea presiunii intraoculare sau deplasarea lentilei intraoculare.

Concluzie

Cataracta secundară este o complicație tratabilă, relativ frecventă după intervenția chirurgicală de cataractă, ce nu poate fi prevenită. Capsulotomia cu laser YAG este opțiunea standard de tratament și oferă rezultate rapide și eficiente, restabilind vederea clară pacienților afectați. Este esențial ca persoanele care au suferit o intervenție de cataractă să continue monitorizarea oftalmologică regulată pentru a detecta și trata prompt orice complicații.

Întrebări frecvente

1.    Poate reapărea cataracta după operație?

Cataracta nu reapare după operație. Totuși, la aproximativ 10-20% dintre pacienții operați de cataractă poate apărea o opacifiere a capsulei posterioare a cristalinului la câteva luni sau chiar ani după intervenție. Factori precum vârsta pacientului și starea generală a ochiului sau bolile inflamatorii cronice, pot crește riscul asociat apariției cataractei secundare, însă aceasta este o complicație frecventă a operației de cataractă.   

2.    Care sunt principalele simptome ale cataractei secundare?

Pacienții pot experimenta o vedere încețoșată, dificultăți în a focaliza obiectele la distanțe extreme (fie departe, fie aproape) și dificultăți în percepția contrastelor sau a culorilor. Activități obișnuite cum ar fi cititul sau condusul devin mai dificile. În special în condiții de iluminare redusă, aceștia pot observa un efect de strălucire excesivă sau halouri în jurul surselor de lumină, ceea ce poate afecta confortul vizual.